scrisoare

Sa traiesti fetita draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita! Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai întâi nu pot fi iubiti si al doilea… al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la împrejurari, asupra carora, n-ai nici o stapânire si nici o putere, pe când fericirea, adevarata fericire, în tine rasare si în tine înfloreste si leaga rod când ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa. Când pierzi rabdarea împrastii tot ce ai însirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atât de putini oameni fericiti… atâtia cât merita.

A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atâta caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de câte ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautati, ori asupra unei fapte urâte, daca în sfârsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se îngrasa dobitocul ce se lafaieste în nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învatatura si din durerile altora.

Eu am mare încredere în vointa ta. Ramâne sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai început sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai început sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.

Asa, fetita draga, cearta-te de câte ori te simti egoista, de câte ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neînsemnata, de câte ori desertaciunea te îndeamna sa strigi: ”Uitati-va la mine!”, dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul în sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Când vei fi trait cincizeci de ani ai sa o întelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbratisez cu drag,

Alexandru Vlahuta