joi, 26 iulie 2012

descopera


Cautam raspunsuri in stele, bifam chestionare in reviste , citim despre succes , mergem la psihologi , parcurgem texte motivationale dar nu gasim reteta ...nu scrie nicaieri! Cum au aflat altii ? Noi de ce nu stim secretul? Oare nu cumva punem intrebarile gresite? Oare nu stim de fapt ce raspuns ne-ar implini? Cu ce este mai elevat spiritual un afacerist prosper fata de un pustnic ce-a ales "singuratatea"? Ce-i pasa afaceristului de autocunoastere , explorare spirituala, levitatia constiintei ori hrana sufletului? Ce-i pasa pustnicului de tehnici de vanzari , de elicoptere ori ultimele inventii culinare? Ce au in comun oamenii acestia si de ce tind spre elevari opuse? Impartasesc acceasi carcasa- trupul cladit dintr-un morman de oase , legat cu carne si pompat de inima ...de ce nu-s la fel? Ce-i trage in sfere diferite? Cand descoperi unde te afli pici ca lovit...te-asezi ca sa te scuturi , te ridici si-ncerci sa vezi daca mai stii sa umblii ...descoperi mai mult , si mai mult ...deja observi ca stiai chiar sa si zbori ...iti explorezi trecutul , iti prevezi viitorul , te detasezi de lucruri . Inspiri libertatea! Iti saruti visele! Te-ai trezit si intelegi de ce nu erai fericit , de ce nu te multumea existenta efemera si cursul degradat al vietii! Trebuia sa fie mai mult de-atat ...stiam eu!

duminică, 15 iulie 2012

imagine

Imagine for one minute that time has stopped but only you can go through space and admire the beauty of silent nature , the amazing view of frozen rain drops ...you are blessed to kiss the cheek of strangers and feel the pain of a fallen tree. Go on ...imagine everything ... How does it feel? You have the power to change the course of things ... what would you do? are you brave enough to let things be the way they might turn into or will you try rearrange the sudden future? Trough time i've learned my pacience, i've gained my respect for the human nature and i've discovered that no clock is required when it comes for the inner side ...living the way you want , loving the ones you feel , thinking how your soul tells you... this lessons are never teached at school ...you have to be both student and teacher ...you have to observe the true reality of thoughts and places ...only you can be happy or sad ...you choose!

vineri, 13 iulie 2012

catre sine

Nu stiu cat se pot tolera insuficientele simtirii ...eu sigur abuzez de multe . Imi incarc fiinta cu logica nevazuta a gandurilor  ...nu le descifrez nicicum . Mi-e lenta miscarea momentan...plutesc departe si vad amplificat fiinte fara vlaga ...rupte de sensuri ...picate in neant ...m-alatur lor caci cel sortit sa ma ridice nu cuteza sa-ncerce a-mi cere sa-l iubesc! Desprind cu grija urma zanaticelor clipe de viata neimplinita, de murmur nesoptit ...ma vad ca zeitate ...cu zeul ce-mi presara superbele farame de vise ireale... N-astept nicicum momentul descinderii trupesti ci il repet zilnic ca pe un crez terestru ...ma-nvalui cu o boare de fiinta glaciara si-ador sa ma patrunda divina imbratisare.... Lumesc imi e destinul ...banala mi-e suflarea ...calea ivita mi-e obstacol intre zile ... certitudinea mi-e straina de propria-mi fiinta ...lezez cu timpul cararea nebatuta si-astept sa ma ridice cumva ceva sortit...astept sa ma trezesc!


recurente



Iti poti imagina o astfel de dragoste? una care sa-ti umple universul ...care sa-ti invaluie sufletul ...care sa-ti inspire pasii spre drumul eternei vieti ...care sa invinga temerile nestiintei ...care sa lupte cand totul a putrezit ...care sa spere desi nu-s sortii de izbanda ...care sa sufle desi totul e innabusit? nici eu ...caci n-am trait decat in vis ...imagini frante dintr-o lume ce-a zis sa ma tina la distanta de clipele magice sortite sa dureze o vesnicie ...unde te afli?incotro esti? ce-ti macina simturile strivite de retineri? unde ti-e orizontul ...de unde vii si cand mai pleci ?
Sensul mi l-am gresit oare? Miscarea mi-am definit-o lezata de-ntamplare? nu ...eu am ales ...mi-e cararea batuta de reflex , aleea trasata de pietrele din raul nepasarii si calea ignorantei. Ce-mi poate intrema destinul ? Forta curajului interior , avantul simturilor dezmortite si puterea mintii aflata-n semiumbra...imi largesc vederile si aflu de unde pornesc intrebarile vietii. Cu totii ne-ntrebam care ne este telul , ce cautam aici , de ce acum si pana cand ...vom intelege oare ce se afla in spatele raspunsurilor ? Suntem atat de insetati de cunoastere ca am da piept cu eliberarea vasta a simtirii? Suntem gata pentru linistea din spatele larmei? Eu zic ca intr-o zi putem iubi tot universul

mame

 
Ce frumos zambesc copii ... cat de nevinovate fiinte intrupate din doi! Cata  bucurie si inocenta cand iti saruta chipul! Cata iubire si rabdare poate oferi o mama mandra de fiecare gangurit... cred ca este un sentiment magic! Cata indrazneala sa zamislesti un mic trup in lumea lipsita de noima ce ne-a inrait pornirile si ne-a stopat orice multumire. Exista oare vreun timp potrivit de a fi parinte ori copilul isi alege destinul? Nu mi-a lipsit nicicand sentimentul de maternitate ba chiar l-am tinut la distanta si am incercat sa-i gasesc noima ... ma sperie gandul restrangerii prioritatilor , limitarea miscarii , uniformizarea atentiei si exclusivitatea neconditionata pe care doar o mama o poate oferi. Privesc in jur si observ ca traim intr-un dezastru social unde numai mama petrece ore in sir servind nevoilor pruncului , sotului , treburilor casei , jobului si uita ca rolul ei in viata nu-i doar pentru procreere. Ea n-are sprijin , n-are cui se plange ... si-apoi de ce? ce-i lipseste ? partenerul o iubeste ...ar trebui sa-i fie de ajuns ... dar uita sa-i arate si sa-i ia din poveri ...ba mai mult se transforma treptat in celalalt copil ce nu reuseste macar sa-si aleaga ciorapii. Traim era matriarhatului ...femeia trebuie sa lucreze , sa iubeasca , sa ofere , sa zambeasca , sa ramana atractiva , sa sparga rutina , sa inventeze mancaruri noi , sa-si deschida mintea in fata cerintelor zilei ...cum oare reuseste? Ce-i hraneste puterea? sa fie oare sufletul drag ce l-a adus pe lume ...sa-mi spuna cineva ca nu! Iubite mame ... splendide femei ... magnifice creaturi ... va ador si venerez  rabdarea cu care manuiti clipele cand va lipseste cu desavarsire orice sprijin !