exista sanse

Aglomeratia ma sufoca , ma apasa , imi repugna masele fumegande si stantate. Nu vor izbuti prea curand sa o scoata la capat. Suntem inconjurati de-un val opac si sumbru ... n-avem incotro decat sa izbutim prin nebunie ... este sansa unica pentru a descoperi oaza de pace si luminare. Putem investi in florile nerupte , in zambete de copii , in iarba neumblata , in ploaia calda de vara ce daca ar insista ne-ar putea spala sufletul ... avem scapare! trebuie sa ne urmam instinctul creator , sa ne rupem de pamant asa cum o fac crengile de trunchi . Exista puteri nebanuite in fiecare , trebuie doar sa ne oprim in loc , sa inspiram prospetimea vietilor trecute si viitoare , sa retraim cunoasterea de sine , sa descoperim din nou focul si sa-l mentinem asa cum au facut-o cei ce ni l-au oferit.