Nu stiu cat se pot tolera insuficientele simtirii ...eu sigur abuzez de
multe . Imi incarc fiinta cu logica nevazuta a gandurilor ...nu le
descifrez nicicum .
Mi-e lenta miscarea momentan...plutesc departe si vad amplificat fiinte
fara vlaga ...rupte de sensuri ...picate in neant ...m-alatur lor caci
cel sortit sa ma ridice nu cuteza sa-ncerce a-mi cere sa-l iubesc!
Desprind cu grija urma zanaticelor clipe de viata neimplinita, de murmur
nesoptit ...ma vad ca zeitate ...cu zeul ce-mi presara superbele
farame de vise ireale... N-astept nicicum momentul descinderii trupesti
ci il repet zilnic ca pe un crez terestru ...ma-nvalui cu o boare de
fiinta glaciara si-ador sa ma patrunda divina imbratisare.... Lumesc imi
e destinul ...banala mi-e suflarea ...calea ivita mi-e obstacol intre
zile ... certitudinea mi-e straina de propria-mi fiinta ...lezez cu
timpul cararea nebatuta si-astept sa ma ridice cumva ceva
sortit...astept sa ma trezesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu