Pasesc timid pe creste aflate intr-o emisfera dosnica a sufletului meu
ce ma poarta agale catre lumea nevazuta si fragila a sinelui. Sunt eu
cea care izbuteste sa strabata in fractiuni de timpi mirajul unor
realitati albite de uitare. Renasc si recunosc cu fiecare pas miresmele
imbrobodite de huma ... incep sa-mi despoi cu mainile gramada ivita .
Inaintez ... si reusec treptat sa ma apropii de lumina ... ceva-mi irita
jocul! Ma trage de cordonul rochiei invechite ... vrea sa mi-l rupa!
Vrea sa ma tina-n loc! Ma trage intr-un plan extraterestru! Incep sa vad
fiinte umblatoare , au masti de plastic, schiteaza ignoranta , aproape
parca ii cunosc! Incep sa m-adaptez , sa-mi fofilez gandirea , sa beau
apa realitatii ... ma-ndepartez subit din simtire si pic lovita pe
asfalt! Am pierdut controlul masinii si-am fost proiectata din visare!!
Vreau sa mai simt mangaierea luminii , s-o simt in stomac , ca o
senzatie de foame ce-ti da trezirea inainte de zori! Firmituri de pamant
si cenusa ma despart de dulceata vietii ... voi izbuti fara greseala sa
revin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu